Scrisoare absolut clișeică pentru mama

Dragă mama,

   Azi, de 8 Martie, m-am gândit să îmi exprim public eterna recunoștință față de ce ești pentru mine. Îmi este foarte greu să aleg un moment din viața noastră care să fie ilustru pentru această relație mamă-fiică normală, conformă normelor de conduită socială. Să fie oare atunci când, în clasa a șasea, te-ai oferit să-l lovești pe admiratorul meu din clasa a treia, metaforic vorbind, desigur, pentru a mă scăpa de el? Sau atunci când m-ai dus ”cu forța” la concertul ”fosilelor ambulante” de la The Rolling Stones, având numai doișpe ani? Prima țigară împreună? Cum ne țineam de mână și plângeam amândouă la ultimul film din seria Harry Potter? Hm, decizii, decizii.

   Știi, noi două avem o relație absolut clișeică. Te-ai dus la ședințele cu părinții îmbrăcată decent, cu tricoul ăla pe care scria ”I don’t give a fuck”. Și când a fost momentul să avem ”the talk”, ai fost extrem de detaliată și de doritoare de a mă informa. Am fost o dezamăgire când nu am ieșit la cine știe ce proteste, m-ai văzut ca pe ultima leneșă. Adică ai fost, după normele sociale desigur, o mamă groaznică. Dar, după normele mele și ale prietenilor mei, ai fost, ești și vei rămâne mama aia ”cool” care se rupe cu noi pe șlagărul trupei ”Regina”, intitulat ”Vreau să mă sparg liber”, ca o satanistă ce ești.

   Vreau să-ți mulțumesc, mami. Că nu ești ca alții. Că mă înțelegi, plus-minus pe acolo, cu toate vrăjelile și nebuniile mele. Că mergem împreună la concerte și că nu schimbi brusc canalul la TV, atunci când filmul la care ne uităm are o scenă în care doi comit acte indecente (care, fiind din filme, n-are nici cea mai mică treabă cu ce se întâmplă în realitate, așa că vom face mișto de asta). Că îmi spui că-s proastă când dau vreo dumă sau o comit destul de grav. Că nu te lași păcălită de 1 Aprilie când te sun și-ți zic că iar m-au exmatriculat ăștia, și-mi spui că e treaba mea. Că nu mă iei în brațe și-mi faci ”there there” când plâng ca proasta după curul unui ”capac de pipă, buton de lift, pitpalac etc.”. Că-mi accepți pisica. Vreau să-ți mulțumesc că ești mama și că avem o relație absolut normală, plictisitoare și care să nu iasă din tipar. Te iub, maimuță diabolică.

 

Much love,

Capră Bengaleză

P.S. : dacă te ia criza vârstei de 25 de ani și vrei să-ți faci tatuaj, let me know.